Claudiu Sfirschi-Lăudat: “Viitorul va mirosi a clor o vreme, apoi va mirosi la fel ca înainte”

Am descoperit Osmé – The Perfume Review zilele trecute, odată cu interviul scriitoarei Adina Popescu – o minunăție de chestionar despre parfumuri, mirosuri și amintiri olfactive. Apoi am luat la puricat mai toate interviurile și parte dintre articolele Osmé. Sunt mici universuri descriptive pe care nasul propriu ni le poate dezvălui. Povești, informații neștiute, esențe tari, recenzii, artă și alchimie – o încântare pentru curioși și iubitori de parfumuri.

Ideea unei reviste online de cultură olfactivă a pornit de la Claudiu Sfirschi-Lăudat – scriitor, om de PR, traducător de literatură greacă, așa că n-am stat prea mult pe gânduri – am “mirosit” că-i rost de mai mult și i-am cerut detalii, unele de actualitate – lipsa mirosului este un simptom cheie la pacienții depistați pozitiv la testul Covid-19. L-am mai întrebat Cum miroase frica? Dar viitorul – a bine sau a mai puțin bine? ori Care sunt parfumurile de criză? N-a riscat să facă vreo recomandare, și totuși, dacă ți-e bine în perioada asta, află că “ai liber la orice asociere olfactivă. Dacă nu, ai grijă, căci e posibil ca ele să te urmărească mai apoi. În cazul în care ai în bagajul olfactiv amintiri plăcute asociate mirosurilor, atunci poți recurge la ele în momentele de impas”. Să știți că n-am vorbit numai despre boală și anosmie, Claudiu a cuprins în răspunsuri frumusețea parfumeriei, începuturile Osmé, mirosul unei zile bune, trandafiri bulgărești și recomandări de lecturi cu și despre arome, miresme și miesme. Citiți până la capăt, veți afla cui ar oferi un flacon de Chanel No 5. Uite și un foarte mic indiciu – 👽.

Care este povestea proiectului Osmé – The Perfume Review? Când l-ai lansat? Care este publicul-țintă? Pe cine vrei să „ademenești” pe blog? De ce Osmé? Care este traducerea exactă a cuvântului din greacă?

Am pornit pe urmele parfumului și ale poveștilor lui împins de două motive, dacă e să le sintetizez: pe de o parte, a fost pasiunea personală pentru mirosuri și parfumuri, iar pe de alta, constatarea că, deși ne parfumăm cu toții, cultura noastră olfactivă este săracă. Gestul de a ne parfuma nu ține doar de igienă, de acoperirea mirosurilor corporale și de sporirea senzației de curățenie, ci are și ecouri psihologice, sociale și culturale. Alegând cutare sau cutare parfum, vrem fie să exprimăm o identitate pe care o socotim a noastră, unică, fie să ne punem o mască, să creăm o impresie, o aparență. Cu alte cuvinte, parfumul este fie revelator, fie creator al unei esențe. Cu toate acestea, atitudinea publicului larg, dar și a specialiștilor – filosofi, psihologi, istorici, sociologi etc. –, este una de indiferență, în cel mai bun caz, sau de reticență și refuz. Parfumarea este socotită drept o activitate superficială, iar studiul mirosurilor, o preocupare secundară, care n-ar aduce nici un plus cunoașterii. Toate astea m-au condus spre ideea de a publica o revistă de cultură olfactivă. Or, cum mediul online este cel mai la îndemână, am creat un blog, iar asta se întâmpla pe la sfârșitul lui ianuarie. Nu există un public-țintă, de vreme ce mirosurile și parfumurile fac parte din viața oricui și e bine să cunoaștem cu toții ce semnificație poartă ele.

Cum orice demers care pornește de la zero ar trebui să privească înapoi, spre originile unei practici, am ales numele grecesc de „osmé”, care înseamnă atât „miros”, cât și „produs parfumat”. Desigur că arta parfumeriei nu este de origine greacă, dar civilizația europeană acolo își are fundamentul, așa că acest nume mi s-a părut cel mai nimerit.

Cum ai format echipa – sunteți un scriitor, un editor, un regizor, un istoric? Cum alegeți subiectele pe care le abordați?

Cum acest proiect are o tematică destul de vastă, având în vedere intersectarea parfumeriei cu restul artelor și disciplinelor, nu puteam să-l duc singur. Nu am nici competențele, nici timpul pentru a face așa ceva. De aceea le sunt recunoscător atât celor care au acceptat să acorde un interviu pentru blog, cât și colaboratorilor mei: Nona Rapotan (editor-coordonator al site-ului literar Bookhub.ro), Monica Neațu (istoric și conferențiar la Fundația „Calea Vistoriei”) și Elena Morar (regizor de teatru). Prin pasiunea, cunoștințele și deschiderea lor, blogul a căpătat un conținut divers, care, sper eu, vine în întâmpinarea curiozității publicului larg. Subiectele și le alege fiecare în funcție de ce îl preocupă atunci, de descoperirile pe care le face, de lene și de chef; cu alte cuvinte, e o libertate totală, fiindcă așa mi-am și închipuit acest blog: ca un spațiu de joacă, în care simțurile zburdă libere.

Cât de vast este acest univers olfactiv? Cu ce începe și unde se termină, dacă se termină?

Dacă aș ști, aș deține cheia universului. Aș fi, poate, ca personajul Grenouille din Parfumul lui Patrick Süskind. Dar cred că este infinit, iar producția de parfumuri, tot mai intensă în ultima vreme, cu lansări peste lansări, dovedește că mirosurile pot fi combinate la nesfârșit. Asta face, de altfel, imposibilă cuprinderea în cuvinte și clasificarea acestei bogății olfactive. Încă o dovadă că mirosul nu este un simț sărac, ci unul dintre cele mai complexe.

În această perioadă de pandemie toată lumea își verifică mirosul, lipsa acestui simț e unul dintre simptomele Coronavirus. Cât de grav este, de fapt, să nu mai ai miros? Cum ți-ar schimba viața?

Înseamnă să te lipsești de toată bogăția de care vorbeam mai sus. Mi-e greu să spun ceva, pentru că e imposibil să te pui în pielea – de fapt, în nasul – cuiva lipsit de simțul mirosului. Trimit aici la excelentul articol publicat pe blog de Elena Morar, care e tocmai despre anosmie: All is not lost. Mirosul și gustul — ghizi emoționali și victime în vremea pandemiei. Oricum, pe scurt, a fi lipsit de miros nu doar că te lasă expus unor pericole (nu mai poți sesiza mirosul de ars sau de gaz, de exemplu), ci te lipsește de plăcerile gustului și ale intimității.

Care crezi că sunt mirosurile pe care le vor evita oamenii după pandemie? Sau le vor asocia cu această perioadă de criză?

De evitat, nu au cum. De clor, săpun și dezinfectant o să avem nevoie și de acum înainte. Poate că e un lucru bun, totuși, acesta: am fost nevoiți să acordăm o mai mare importanță igienei. Dar e bine să nu exagerăm, altminteri viața în comun va deveni un coșmar, o bătălie perpetuă împotriva bacteriilor și virusurilor celorlalți. Or, simbioza ne face mai puternici. Pentru cei care au suferit în izolare, dată fiind puternica legătură dintre nas, afect și memorie, mirosurile acestei perioade nu vor face decât să le activeze suferința, vor trezi la viață starea de angoasă și de claustrare ori de câte ori se vor lovi de ele mai departe. Dar nu e ceva de durată, o să treacă. Sper!

Cum miroase frica? Dar viața?

Cred că miros a oricine și a orice. Fricile și viețile sunt trăite atât de diferit de fiecare dintre noi, încât mirosurile lor ne seamănă. Ce mă sperie pe mine poate nu te sperie pe tine, așa cum mirosul care-mi place mie nu-ți place ție. Desigur că există o „notă de bază” comună, însă n-am depistat-o. Altminteri, îmi puneam pe ușă o etichetă cu „Alchimist”.

Va trece și izolarea, așa că te întreb – cum “miroase” viitorul, a bine sau a mai puțin bine?

Fiind și fumător, nu am nasul prea dezvoltat. După miros, nu-mi dau seama. 😃 Dar putem încerca și cu ghicitul în cafea sau în cărți. 🔮 Lăsând gluma deoparte, ajung tot la o glumă. Va mirosi a clor și a dezinfectant o vreme, apoi va mirosi la fel ca înainte. Adevărul e că aștept acel analist politic care să se orienteze și după miros.

Citeam deunăzi, într-un interviu, că scriitoarea Ioana Pârvulescu ține cursuri online și se dă cu parfum și acasă, mai ales când predă simbolismul. 😃 Care sunt aromele/mirodeniile care ne binedispun – mulți oameni au făcut pâine fix pentru mirosul care le amintește de copilărie? Ai și alte sugestii? Ce parfumuri să folosim cât #StămAcasă?

Recomandările olfactive sunt cele mai riscante. Țin de idiosincrazii atât de complexe și greu de eludat, încât e bine să te ții departe. Așa cum e bine să nu faci cadou un parfum dacă nu cunoști (foarte, foarte) bine persoana în cauză. Asocierile dintre stări și mirosuri sunt subiective, țin de trăiri unice, individuale, drept urmare fiecare își creează universul olfactiv în care se simte bine și la adăpost. Dacă ți-e bine în perioada asta, ai liber la orice asociere. Dacă nu, ai grijă la asocieri, căci e posibil ca ele să te urmărească mai apoi. În cazul în care ai în bagajul olfactiv amintiri plăcute asociate mirosurilor, atunci poți recurge la ele în momentele de impas.

Pentru cine nu te cunoaște – cine este Claudiu Sfirschi-Lăudat? Spune-ne și care este relația ta cu parfumurile? De ce le iubești?  

Adeseori, și eu mă întreb cine sunt. Dacă e să dau o fișă biografică scurtă, pot enumera câteva îndeletniciri: traduc literatură greacă, mă ocup de PR și comunicare la Editura Vellant, născocesc (singur sau cu prietenii) proiecte culturale și încerc(ăm) să le punem pe picioare, am lucrat în teatru ca secretar literar, am scris și câteva piese de teatru, hmmm… or mai fi și altele, dar astea îmi vin în minte acum. Relația cu parfumurile… De la plăcerea și curiozitatea pure și simple, am ajuns să fiu interesat de relevanța culturală a parfumeriei, de simbolistica pusă la bătaie de aceasta, de discursul pe marginea mirosurilor și a parfumului, de posibilitatea (sau imposibilitatea) de a avea un vocabular și un limbaj adecvate exprimării mirosurilor. Pe scurt, o curiozitate intelectuală care se suprapune peste cea senzitivă și senzuală.

Claudiu Sfirschi-Lăudat

Dacă ar fi să povestești o zi recentă din viața ta – cap-coadă, doar prin prisma parfumurilor pe care le-ai simțit, pe scurt, în câteva fraze, cum ar suna?

De fapt, fiecare zi stă (și) sub semnul alegerii parfumului. Uneori, mă gândesc cu o zi înainte ce parfum o să folosesc a doua zi. Alteori, numai ce m-am dat cu ceva, că și regret că n-am încercat un altul. Dar odată ce m-am dat, încerc să-l fugăresc prin casă, îi pândesc evoluția, sunt surprins, câteodată dezamăgit. Ai putea spune că sunt ca un fluture care zboară dintr-un flacon într-altul. Așa că nu mă plictisesc deloc în casă. 😃

Recomandă-ne câteva cărți despre parfumuri.

Din păcate, în română sunt foarte, foarte puține titluri. Prima recomandare, în traducere, este cartea esențială a lui Alain Corbin, Miasma și mireasma. Simțul mirosului și imaginarului social în Franța secolelor XVIII-lea si al XIX-lea (Editura Fides). Sau cartea Mădălinei Diaconu, publicată la Humanitas în 2007, Despre miresme și duhori. O interpretare fenomenologică a olfacției. Apoi, mai sunt cărțile despre parfumuri sau case de parfumuri scoase de editura Baroque Books & Arts. Bibliografia cea mai bogată este, așa cum se putea aștepta oricine, de limbă franceză. Sunt de neocolit cărțile lui Annick Le Guérer, André Holley, Chantal Jaquet sau Élisabeth de Feydeau. Iar pentru cei interesați de recenzii și topuri, cartea de referință semnată de Luca Turin și Tania Sanchez, Perfumes. The Guide (2018).

Închei cu o întrebare din interviurile Osmé –Dacă te-ai întâlni cu un extraterestru, ce i-ai da să miroasă pentru a-l face să cunoască (mai bine) civilizația umană?”

Mi-ați făcut-o. 😃 De fapt, mi-am săpat singur groapa. Păi, aș trimite un om. Oricare. Sigur, n-ar fi reprezentativ, dar e bine să simtă și ei – or avea nas? – cum miroase un om. Dacă ar fi să-i dau o creație olfactivă, aș alege – of, tare greu de ales! – Chanel No 5. L-ar zăpăci total! Sau, dintre flori, aș alege trandafirul (bulgăresc, de mai, nu știu), pentru bogăția lui olfactivă și simbolistica pe care omul i-a atașat-o.

Mai multe povești și oameni faini care iubesc parfumurile descoperiți aici, pe blogul Osmé – The Perfume Review. Am fost bucuroasă să (re)întâlnesc și scriitura prietenelor de la Artizanii Olfactivi. Uite că, printre seminarii despre parfumuri, blog și job-uri full time, Alexandra Moraru și Valentina Băințan își fac timp și pentru review-uri Osmé.

Fotografii: Unsplash și prin Claudiu Sfirschi-Lăudat 

Citiți și: 

Eleventh Hour by Byredo sau cum miroase ultimul parfum de pe pământ

Parfumurile, leac împotriva uitării. Descoperă Cuir Celeste și află ce miros sofisticat are pielea

Artizanii Olfactivi: Alexandra Giucă și Valentina Băințan despre parfumul amintirilor

“Spune-mi ce parfum Roja iubești ca să-ți spun cine ești”

“Incursiune în universul parfumurilor”, cel mai frumos seminar despre mine

Vine toamna, răsfață-ți părul cu o brumă parfumată

Parfum de Barcelona la București. Despre esența orientului în sticluțe mici cu Joaquim Carner

Smells good! Share it!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *