Câtă artă am “consumat” într-o lună cu 110 lei

6 scurt metraje, 3 piese de teatru, 2 expoziții la muzeu, plus turul Teatrului Național București. Sunt evenimentele culturale la care am mers numai într-o singură lună și pentru care am plătit puțin peste 100 lei. N-a fost un maraton și niciun experiment planificat. N-am căutat să bifez vreo listă. Pur și simplu am început anul cu mai mult teatru și mai multă artă, iar, la un moment, dat am realizat că plătisem foarte puțin, sau chiar deloc, pentru doza de catharis. Catharis la pachet cu o viață (mai) îndelungată, dacă ar fi să mă iau după cercetătorii britanici care au descoperită, nu demult, că vizitele dese la muzeu și mersul la teatru sunt cheia longevității. Eu îi cred!

🎭 Prima piesa de teatru pe care am văzut-o anul acesta, într-o sâmbătă, pe 11 ianuarie, a fost “Trei generații”, la Odeon. Am cumpărat biletul online și m-a costat doar 20 de lei. Aproape cât un flat white și-o brioșă pentru 3 ore de trăit departe de gândurile mele, în povestea altora, desfășurată pe scenă la lumina reflectoarelor. Iubiri neîmplinite, drame care se repetă.

🎨 Chiar a doua zi, pe 12 ianuarie, în drumul pe jos de la Stavropoleos spre casă am decis – neprogramat – să fac un mic popas la Muzeul Colecțiilor de Artă, pe Calea Victoriei, și să vizitez expoziția “Partea nevăzută a colecției de artă Alexandru Phoebus (1899-1954)”. Așa cum se întâmplă adesea, am avut un muzeu doar pentru mine. Nu o spun cu bucurie. Din păcate, lumea nu se prea înghesuie la muzeu, deși era un weekend cu soare și prețul biletului e doar 10 lei pentru expoziția efemeră. Dincolo de Bucureștiul de altădată suprins în tablourile pictorului român – în tuș, ulei și guașă – biserici, colțuri de străzi, alei de parc, case și prăvălii, am apreciat ospitalitatea gazdelor. Doamna de la care am cumpărat biletul a fost foarte amabilă și zâmbitoare, iar custodele m-a îndrumat și mi-a oferit informații.

🎥 Patru zile mai târziu, pe 16 ianuarie, am ajuns la MARe, adică la Muzeul de Artă Recentă din București pentru o porție generoasă de 6 scurt metraje românești. 1. Telefonul (2018). 10 minute, 11 secunde. Regia Anca Damian. 2. El iubește ochii mei (2019). 23 minute. Regia: Enxi Rista 3. Chronochinezia sau Cazul tânărului săritor în timp (2018). 19 minute, 40 secunde. Regia Radu Bărbulescu 4. Patul lui Procust (2018). 17 minute. Regia: Adrian Împărățel 5. Trofeul tinereții (2018). 16 minute. Regia Răzvan Oprescu 6. Cadoul de Crăciun (2018). 23 minute. Regia Bogdan Mureșanu. Intrarea în micul și primitorul Aduitorium a fost liberă. După proiecție a urmat un dialog relaxat, printre tablouri, cu Angie Rista, regizoarea scurt metrajului “El iubește ochii mei”. Tare mult mi-a plăcut experiența și sunt cu ochii în patru pe lista evenimentelor de la MARe – expoziții, lansări, concerte, etc. Îmi pare rău că l-am ratat pe Sian Brie live la chitară, tot la muzeu.

🎭 Luni, pe 20 ianuarie, m-am întors la teatru. De data aceasta în culisele Teatrului Național București, într-un tur ghidat memorabil. Dacă nu ați fost încă, e musai să mergeți. O să vedeți ce se întâmplă în subsolul TNB, o să vă plimbați cu un lift uriaș, veți fi pe scenă, în cabine, în ateliere și printre decoruri. Habar n-aveam că mica Sală Pictura este destinată unor întâlniri speciale, unde vii să vezi de aproape actorii mari. E construită astfel încât să observi lacrima din ochii personajului oriunde pe orice loc ai sta. Un alt amănunt important, aici se plătește mai puțin. Despre Sala Studio am aflat că e cea mai deșteaptă din lume – pereții și scena se mișcă în fel și chip. Sistemul e vechi și făcut de austrieci, iar la modernizare a fost complet digitalizat. Aici și în Sala Mare se joacă clasici și comedie. Când am fost eu erau repetiții pentru un spectacol de balet. Și ce noroc să prind o micro-secvență cu Adrian Titieni recitând de pe un jilț și să aud indicațiile regizorului către o tânără balerină: “Când e lumina pe pian, trebuie să intri”. Am povestit despre experiența grozavă pe pagina de Instagram aici, sunt fotografii și detalii salvate în highlights, cu numele TNB. Uitam să spun, am plătit numai 10 lei pentru o experiență atât de minunată. Am cumpărat biletul direct de la casa de bilete a teatrului – online e un pic mai scump. Tururile ghidate se întâmplă aproape în fiecare luni și durează cam o oră și jumătate. Merită din plin! ❤️

😃 În grupul de 5 oameni cu care am vizitat TNB-ul am intrat în vorbă, în așteptarea ghidului, cu o doamnă în etate, elegantă și foarte jovială. Tocmai se întorsese de la fiica ei din Canada și, până la următoarea călătorie peste ocean, își ocupa timpul cu artă și teatru. “Nu am televizor. Iar pe internet intru doar când mă sună fata mea pe Skype. Iubesc teatrul dintotdeauna. Am văzut-o pe scenă și pe Lucia Sturdza-Bulandra!” În timp ce făceam schimb de impresii și recomandări artistice, mi-a spus că-i musai să merg la Teatrul de Revistă Constantin Tănase. Zis și făcut. Pe 26 ianuarie, am rezervat locuri pentru mine și sora mea la spectacolul de duminică “Lasă supărarea-n hol” și nu-mi pare rău deloc. Am trăit un adevărat revelion cu bancuri, muzică, dans și foooarte mult sclipici. ⭐️💫De la cortine până la costumele actorilor totul strălucește. Îți ia ochii la propriu. Chiar și podeaua e lucioasă. E cromo-terapie pe bune! Aplauzi mult, râzi în hohote și cânți muzică ușoară, refrene de inimă albastră. Să mergeți și “să râdeți, pentru că plânsul e prea scump!” 😅😅😅 Așa ni s-a spus chiar de la început. Prețul pentru un bilet – 20 lei.

🌑 Într-o lună nouă cu super-luna, pe 9 februarie, am descoperit un alt teatru – Teatrul Arte dell’Anima, unde am văzut „Referințele la Dalí mă excită”, “un spectacol despre singurătate în doi, speranțe neîmplinite și despre cum evadarea în vis poate fi un drum fără cale de întoarcere”. Am avut loc în rândul 1, locul 1, și-am văzut de aproape lună seducătoare, romantică și băgăcioasă, dar și decorul. Un frigider de pe care se prelinge în voie timpul lui Dali și de unde răsăre luna când are ea chef. Biletul a fost aproape 50 lei.

❤️ Tot în februarie, când iubirea romantică este în prim-plan, am vizitat – iarăși neprogramat – o expoziție minunată a unui cuplu de artiști – Theodora Cernat Popp – sculptor și Sabin Popp – pictor, la Muzeul Național de Artă al României. Aici am descoperit portrete și autoportrete, sculpturi cu sfinți, schițe, un pom pieziș și… coincidențe. Schița scenei întoarcerii fiului risipitor (eram chiar în duminica acestei pilde), apoi, data căsătoriei cuplului 3 Iunie, ziua mea de naștere. Custodele m-a întâmpinat cu un călduros “bine ați venit”, mi-a spus că pot face fotografii și că intrarea e liberă. Am petrecut jumătate de oră în singurătate, fără alți curioși în muzeu.

Sunt sigură că, dacă m-aș fi lansat cu adevărat într-un experiment, aș fi reușit să consum și mai multă artă într-o lună, și să mă încadrez fix în același buget – 100 lei. Așadar, arta nu e inaccesibilă și nu e scumpă. Sunt o mulțime de expoziții și piese de teatru în capitală cu prețuri (prea) mici. Profitați și veți avea numai de câștigat!

Fotografii: Unsplash, Muzeul Colecțiilor de Artă, MNaR, TNB (paginile de Facebook)

Share it now!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *